În pădurile Siberiei, de Sylvain Tesson

   Descrierea cărţii

    "Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. în pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea.

Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă.

Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe?

Atât timp cât există cabane pierdute în locuri neştiute de nimeni, nu e totul pierdut."

    Am primit această carte cu ocazia unui schimb de cărţi. Sau să-i zic un lanţ de cărţi :) Mulţumesc schimb-de-cărţi De la mine va merge la altă persoană, apoi la alta, şi tot aşa... O carte plimbăreaţă :) E greu să-mi găsesc cuvintele potrivite, să exprim ce-am simţit când am citit-o şi cât de mult mi-a plăcut. Fac o paranteză. Când citesc o carte, pasajele care îmi plac le marchez cu un post-it, apoi transcriu citatele într-o agendă şi unele le pun aici, pe blog. Cu blogul sunt la început, dar agende am vreo 10, scrise frumos, cu câte un desen, o inimioară :). De-asta am avut reţineri cu scrisul pe blog, parcă nu este atât de personal şi intim cum este hârtia. Tot din acest motiv nu reuşesc să citesc e-book-uri. Închid paranteza :) Ei bine, această carte e plină de post-it-uri...Ce să transcriu, ar trebui s-o copiez pe toată?! Limbajul este unul simplu, se citeşte uşor, dar este foarte profundă. Te-ndeamnă la simplitate şi libertate :) Evident, nu putem pleca toţi în pădure.

"Orice măsură de protejare a sălbăticiei este sortită eşecului, fiindcă nu poţi îngriji decât lucrurile pe care le poţi vedea şi mângâia, dar când vor fi destui oameni care să vadă şi să mângâie, nu va mai fi nimic de îngrijit. Când mulţimile ajung în pădure, sunt acolo ca să taie copaci. Viaţa în pădure nu e o soluţie pentru problemele ecologice. Fenomenul conţine contraprincipiul său. Când masele vor împânzi codrii, vor aduce cu ele toate relele de care au pretins că fug, părăsind oraşele. Nu există cale de scăpare." (citat din carte)

    Sunt convinsă că putem ajunge la un echilibru fără să fie nevoie de soluţii radicale. Avem nevoie de puţine lucruri ca să fim fericiţi şi liberi. După ce am terminat cartea, am rămas cu un sentiment de pace, plus câteva lacrimi în ochi. Şi o dorinţă imensă de a evada undeva, într-o pădure cu mult verde. Aşa că am pus copiii în maşină şi ne-am dus la cea mai apropiată pădure, cocoţată pe un deal, de unde se vede foarte frumos oraşul :) Probabil îmi voi cumpăra cartea, pentru că ştiu de-acum că voi simţi dorinţa de a o redeschide. Încerc să aleg câteva fragmente mai reprezentative, să vă conving să o citiţi :) Să faceţi o călătorie virtuală (sau nu :D) pe malul lacului Baikal.

Citate din carte:
 

"O lume obsedată de imagine nu are acces la misterioasele emanaţii ale vieţii. Niciun obiectiv fotografic nu va capta vreodată amintirea pe care un peisaj ne-o lasă în inimi. Când chipul cuiva trimite spre noi ioni negativi ori o chemare nerostită, cum ar putea un aparat foto să prindă aşa ceva?"

"Singurătatea este un balsam pentru toate rănile. E ca o cutie de rezonanţă în care ecourile unor trăiri se aud de zece ori mai intens când tu însuţi le propagi. În acelaşi timp, îţi impune un fel de responsabilitate: sunt mesagerul omenirii într-un tărâm neomenesc. Sunt obligat să mă bucur şi în numele celor care nici nu visează la asemenea experienţe. Doar în singurătate ţi se umple mintea de gânduri, pentru că singurul dialog posibil este cu propria fiinţă. Te spală de păcatul flecărelii, te îndeamnă la introspecţie. Cheamă din adâncul memoriei amintirea celor iubiţi."

"Viaţa în pădure este o formă de revoltă. Cine stă într-o cabană dispare de pe monitoarele de control. I se pierde urma. Nicio tranzacţie bancară, niciun telefon, niciun mesaj, nimic. Nu-l mai găseşti la evidenţa populaţiei. E un soi de hacker în răspăr. Totuşi, pentru asta nu e nevoie să te duci în pădure.Ascetismul revoluţionar se poate practica şi în mediul urban. Societatea de consum îţi lasă libertatea de a adopta un stil de viaţă ascetic. E nevoie doar de un pic de disciplină. În mijlocul abundenţei, poţi alege să trăieşti ca un nabab, desigur, dar la fel de bine poţi s-o faci şi ca un pustnic, printre şoaptele cărţilor. Poţi oricând lua calea pădurilor interioare, fără să fie nevoie să-ţi părăseşti apartamentul."

"Păcatul nostru, al oamenilor, este că am pierdut bucuria cu care câinele se repede mereu după acelaşi os. Ca să fim fericiţi, suntem nevoiţi să ne înconjurăm de obiecte din ce în ce mai sofisticate. Obiectul după care ne asmute publicitatea este mereu altul."